Deși tehnologia OLED există din anii 1960, primul ecran OLED practic a fost construit abia în 1987. Nu că l-ai fi putut cumpăra, desigur, dar în ultimele douăzeci de ani îmbunătățirile în procesele de fabricație au făcut posibilă producția de masă.
În acest timp am trecut de la televizoare OLED de 15 inch care costau o avere la modele accesibile care suportă 4K (și uneori chiar 8K), High Dynamic Range (HDR) și High Frame Rate (HFR). În prezent, fiecare marcă majoră de televizoare oferă televizoare OLED, deși recent s-ar putea să fi citit despre două tipuri diferite: WRGB (W) OLED și Quantum Dot (QD) OLED. Deci, cum diferă aceste tehnologii de panou și care este mai bună?
Citește mai departe pentru a afla tot ce trebuie să știi despre televizoarele WRGB și QD OLED.
Ce este OLED?
Să începem cu o întrebare evidentă: ce este un OLED? Este un acronim pentru Organic Light-Emitting Diode, dar probabil că asta nu ajută prea mult. În termeni mai simpli, o diodă este un component care conduce electricitatea, iar când trece un curent printr-un compus organic din panou, acesta emite lumină.
În acest caz, compusul organic este un material pe bază de carbon, dar ce este important e că strălucește atunci când este electrificat, făcând un panou OLED auto-emisiv. Aceasta este una dintre mari diferențe între OLED și LCD, deoarece cel din urmă folosește o iluminare de fundal (CCFL sau LED) pentru iluminare. Acest lucru înseamnă că lumina trece literalmente prin panoul LCD, motiv pentru care are dificultăți cu negru profund.
Deoarece un OLED este auto-emisiv, poate pur și simplu să oprească curentul către un pixel și să îl oprească din a străluci, ceea ce explică nivelurile legendare de negru ale OLED. Televizoarele LCD încearcă să emuleze acest lucru utilizând o iluminare de fundal LED cu zone diminuabile, dar chiar și un televizor Mini LED cu mii de zone nu poate concura cu un televizor OLED deoarece toate cele opt milioane de pixeli acționează efectiv ca zone independente de diminuare.
În plus, un televizor LCD este compus din până la șase straturi cu o iluminare de fundal, substraturi de sticlă ce conțin un strat de cristal lichid și filtre polarizante. Comparativ, un OLED intercalează un strat organic compus dintr-o matrice de pixeli între un tranzistor cu peliculă subțire pentru a furniza curentul electric și o parte frontală de sticlă cu un filtru polarizant. Acesta este motivul pentru care televizoarele OLED sunt atât de subțiri.
Există și alte beneficii, cum ar fi capacitatea de a oferi game de culoare mai largi, cele mai multe fiind capabile să atingă 100% din DCI-P3, și puncte luminoase speculare foarte strălucitoare la un nivel de precizie al pixelilor. Aceasta extinde deja impresionanta performanță de contrast a unui televizor OLED, iar când este combinată cu o mapare tonală eficientă poate produce HDR care reflectă cu acuratețe intenția artistică originală.
Deși este adevărat că un televizor OLED nu poate atinge luminozitatea maximă a unor televizoare LCD, cele mai bune televizoare OLED ajung acum la aproape 2000 nits, ceea ce este tot foarte luminos. În combinație cu performanța sa superioară de contrast, precizia la nivel de pixel și maparea tonală eficientă, HDR arată fantastic. Și mai bine, unghiul de vizualizare mai larg al OLED înseamnă că arată grozav din orice loc al camerei.
Singura zonă unde un OLED are dificultăți cu HDR este reproducerea unei imagini generale luminoase – un peisaj înzăpezit, de exemplu – deoarece energizarea întregului panou este dificilă. În acest moment, limitatorul automat de luminozitate al televizorului intră în acțiune, iar un model de alb în câmp complet nu va depăși aproximativ 350 nits.
Asemenea unei alte tehnologii de afișaj auto-emisive – plasma – un ecran OLED poate suferi și de retenția imaginii și chiar de arsuri de ecran. Aceasta era o problemă mai mare la primele televizoare OLED, iar în ultimii ani producătorii au introdus funcții pentru a atenua cu succes această problemă.
- Alegerea noastră expertă de cele mai bune televizoare OLED pe care le poți cumpăra
Ce este WRGB OLED?
Deși majoritatea mărcilor majore de televizoare oferă televizoare OLED, până de curând toate panourile proveneau dintr-o singură sursă: LG Display. Aceasta este o filială separată de LG Electronics, care produce televizoarele OLED ale mărcii, astfel încât poate vinde panouri oricui. Drept urmare, LG a dominat piața OLED în ultimul deceniu.
Panourile LG folosesc o abordare numită WRGB OLED (adesea prescurtată la W-OLED sau WOLED), care înseamnă Alb, Roșu, Verde și Albastru. Acest design utilizează un compus care produce lumină albă și apoi aplică filtre de culoare pentru a crea sub-pixeli roșii, verzi și albaștri. Această abordare ocolește o problemă în care compusul organic utilizat pentru a crea culoarea albastră se degradează mai repede decât cele pentru roșu și verde. În plus, LG a adăugat un al patrulea sub-pixel pentru alb, ceea ce ajută la creșterea luminozității generale a panoului OLED. Drept urmare, fiecare pixel este compus din sub-pixeli albi, roșii, verzi și albaștri – de aici WRGB OLED.
În ultimii ani, LG și-a rafinat designul WRGB prin adăugarea a mii de lentile microscopice fiecărui pixel dintr-un panou OLED. Aceasta se numește Micro Lens Array (MLA) OLED, iar adăugarea acestor lentile microscopice ajută la direcționarea luminii emise de fiecare pixel într-un mod mai concentrat. Aceasta nu doar că îmbunătățește eficiența unui WRGB OLED, ridicând luminozitatea maximă spre 2000 nits pe puncte luminoase speculare, dar face acest lucru fără a forța mai mult panoul și, astfel, reduce riscul de arsuri permanente de ecran.
Ce este Quantum Dot (QD) OLED?
Deși LG a deținut în mare măsură piața OLED în ultimul deceniu, WRGB OLED nu este singura opțiune. Primele televizoare OLED disponibile comercial au folosit un design RGB în care fiecare pixel este compus din OLED roșu, verde și albastru. Deși imaginile produse de această abordare erau excelente, degradarea mai rapidă a materialului organic producător de lumină albastră a rămas o problemă.
Primul și, până de curând, singurul televizor OLED al Samsung a folosit un design RGB, dar compania a decis că nu este viabil comercial și s-a retras de pe piață. Sony a continuat să-și producă propriile panouri OLED RGB, dar doar pentru a fi utilizate în monitoare profesionale foarte scumpe pentru studiouri.
Cu toate acestea, în 2022 Samsung Display a lansat noile sale panouri Quantum Dot (sau QD-OLED), cu Samsung Electronics și Sony oferind televizoare care utilizează această tehnologie. Un panou QD-OLED folosește mai multe straturi de material OLED albastru pentru a rezolva problema degradării și apoi creează fiecare pixel combinând trei sub-pixeli: un sub-pixel albastru constând din lumina albastră originală, împreună cu sub-pixeli roșii și verzi creați cu filtre cu puncte cuantice.
Deoarece această abordare nu utilizează un filtru de culoare obișnuit iar punctele cuantice sunt mai eficiente, rezultatul este o imagine cu o gamă de culori mai largă și puncte luminoase de vârf impresionante. De fapt, Samsung susține că televizoarele QD-OLED pot oferi 80% din BT.2020 și 2000 nits de luminozitate maximă.
WRGB sau QD OLED: care este mai bun?
Deci, care este mai bun: un OLED WRGB cu MLA sau un televizor QD-OLED? În ceea ce privește luminozitatea de vârf, nu există o diferență uriașă, deși QD OLED livrează ușor mai multă luminozitate. În testări, LG G4 (imaginat sus), care folosește WRGB cu MLA, a oferit o luminozitate destul de mare de 1500 nits pe o fereastră de 10% și 220 nits pe o fereastră de 100%. Cu toate acestea, Samsung S95D (imaginat mai sus), care utilizează un panou QD-OLED, a reușit o performanță și mai impresionantă de 1700 nits pe o fereastră de 10% și 360 nits pe o fereastră de 100%.
O diferență mai mare se regăsește în gamele de culori native ale acestor două tehnologii. În testări, LG G4 acoperă 98% din DCI-P3 (sau 74% din BT.2020), în timp ce Samsung S95D merge mult mai larg, acoperind nu doar 100% din DCI-P3, dar și un impresionant 89% din BT.2020. În afara câtorva jocuri video, există puțin conținut care utilizează o gamă de culori la fel de largă ca BT.2020, dar e bine de știut că noul tău televizor OLED oferă un grad de viitor pregătit. De asemenea, cu imaginea sa mai luminoasă și gama de culori mai largă, QD-OLED este cu siguranță câștigătorul clar în ceea ce privește volumul total de culoare nativă.
Desigur, există mai mult de spus despre calitatea imaginii decât doar capacitățile inerente ale panoului OLED utilizat, cu procesarea imaginii, gestionarea mișcării și maparea tonală având toate un rol. În cele din urmă, trebuie să decizi care televizor OLED este cel mai bun pentru tine, așa că, deși îți recomandăm să citești toate recenziile de televizoare relevante aici la AVblog.ro?, este de asemenea important să vezi în acțiune orice televizor pe care te gândești să-l cumperi. Un lucru este sigur, indiferent dacă alegi WRGB sau QD OLED, noul tău televizor va oferi o imagine care te va lăsa fără cuvinte.
MAI MULTE:
MLA vs QD-OLED: care tehnologie TV este mai bună?
Cele mai bune televizoare pe care le poți cumpăra, de la ecrane plate accesibile la OLED-uri de vârf
Previzualizare LG C5: data de lansare și estimări de preț, și 5 îmbunătățiri pe care vrem să le vedem la OLED-ul de mijloc de gamă din 2025 al LG
Previzualizare Samsung S95E: zvonuri despre data de lansare, estimări de preț și ce vrem să vedem de la QD-OLED-ul Samsung din 2025
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.