Deși audio-ul wireless este probabil viitorul nostru, cablurile vor rămâne aproape sigur parte a configurațiilor noastre audio și de home cinema pentru mulți ani de acum înainte. Prin urmare, este util să știți câteva lucruri despre diferitele tipuri disponibile. Ați văzut prizele, probabil dețineți cel puțin un cablu audio din fiecare tip, dar ce conexiune audio digitală ar trebui să utilizați? Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăreia și care vă oferă cea mai bună performanță AV? Permiteți-ne să vă oferim un scurt rezumat.
Dacă ați deținut vreodată un televizor, un player DVD/Blu-ray, un set-top box, un soundbar sau un receptor AV, sunt șanse să fi întâlnit fie o conexiune coaxială, optică sau, mai recent, HDMI. Cei dintre voi cu un sistem complet de sunet surround cu siguranță le veți fi întâlnit… cu excepția cazului în care un instalator a făcut totul pentru voi până acum!
Toate trei conexiunile sunt digitale, desigur. Coaxiala și optica pot transmite doar date audio, în timp ce HDMI aduce bonusul de a suporta atât audio cât și video. Dacă nu sunteți sigur ce conexiune să folosiți, sperăm că această pagină vă ajută…
Conexiunea digitală coaxială
Probabil cea mai puțin comună conexiune când vine vorba de echipamente AV moderne, digitalul coaxial folosește electricitatea pentru a transmite audio.
Conectorul este un conector RCA circular standard – tipul care se găsește la fiecare capăt al unei perechi de cabluri audio analogice (sau 'interconecte').
Dar nu vă tentați să încercați să folosiți un cablu RCA standard în locul unui cablu digital coaxial dedicat. Arată similar și pot funcționa, dar un interconect analogic are valori de impedanță diferite față de unul digital (50 ohmi față de 75 ohmi), deci nu va funcționa la fel de bine. Un cablu de bază precum QED Performance Coaxial va face o treabă excelentă pentru majoritatea.
Coaxialul nu este la fel de răspândit ca rivalul său optic în zilele noastre, dar îl veți găsi încă în spatele anumitor receivere AV, amplificatoare integrate și televizoare.
Și, din experiența noastră, comparativ cu optica, o conexiune coaxială tinde să sune mai bine. Asta pentru că are o lățime de bandă mai mare disponibilă, ceea ce înseamnă că poate suporta audio de calitate superioară până la 24-bit/192kHz. Optica este de obicei restricționată la 96kHz.
Principalul dezavantaj al unei conexiuni digitale coaxiale este transferul potențial de zgomot electric între echipamente. Zgomotul este o veste proastă în ceea ce privește calitatea sunetului, dar există în toate componentele AV într-o măsură sau alta. Din păcate, utilizarea unei conexiuni coaxiale permite zgomotului să călătorească pe cablu de la sursă la amplificator.
De asemenea, coaxialul nu are lățimea de bandă necesară pentru a suporta formatele de sunet surround de înaltă calitate, cum ar fi Dolby TrueHD, DTS-HD Master Audio, Dolby Atmos și DTS:X. Deci, într-un cadru modern de home cinema, utilizările sale sunt destul de limitate.
Conexiunea digitală optică
O conexiune digitală optică folosește mediul de lumină pentru a transmite date prin fibrele optice ale cablului (care pot fi din plastic, sticlă sau silice). Un cablu optic nu permite trecerea zgomotului de la sursă la circuitul DAC ca un coaxial, și are sens să folosiți acest tip de priză atunci când vă conectați direct la DAC-ul unui soundbar sau receptor AV.
În mod tradițional, într-un mediu de home cinema, conexiunile optice tind să fie utilizate pentru a transmite sunet surround Dolby Digital și DTS comprimat. Cablurile optice cu un conector Toslink (Toshiba Link) se potrivesc într-o priză corespunzătoare atât pe sursă, cât și pe receptor. Ceva precum QED Performance Graphite Optical este o opțiune bună de bază.
Deși HDMI a preluat rolul de priză principală pentru mulți producători, ieșirile optice sunt încă comune pe console de jocuri, playere Blu-ray, set-top box-uri și televizoare. Intrările optice se găsesc la capătul de amplificare sau DAC, de exemplu pe soundbar-uri și receivere AV.
Ca și coaxialul, una dintre problemele cu optica este că nu are suficientă lățime de bandă pentru formatele audio fără pierderi, cum ar fi coloanele sonore Dolby TrueHD sau DTS-HD Master Audio de pe majoritatea discurilor Blu-ray și 4K Blu-ray. O conexiune optică nu poate suporta nici mai mult de două canale de audio PCM necomprimate. Apoi, există riscul de deteriorare dacă un cablu optic este îndoit prea strâns.
Ce ziceți de HDMI?
Lansat în 2002, HDMI este o conexiune universală pentru video și audio. Se laudă cu o lățime de bandă mult mai mare decât cea optică, permițând redarea formatelor audio fără pierderi, cum ar fi Dolby TrueHD și DTS-HD Master Audio. Spre deosebire de optica și coaxial, nu există cu adevărat un rival asemănător.
Veți găsi intrări și ieșiri HDMI un element de bază pe cele mai bune televizoare, playere Blu-ray, receivere AV și, din ce în ce mai mult, soundbar-uri. Un cablu de bază precum AudioQuest Pearl HDMI va potrivi o gamă largă de sisteme.
HDMI este, de asemenea, un standard în continuă evoluție, cu versiuni noi și îmbunătățite care oferă mai multă lățime de bandă și o capacitate mai mare de a transporta mai multe canale de audio, cum ar fi coloanele sonore Dolby Atmos și DTS:X. De asemenea, suportă formate video noi și actuale – inclusiv rezoluție Ultra HD 4K și diferitele formate HDR – precum și caracteristici suplimentare, cum ar fi high frame rate (HFR) și eARC (care poate livra până la 32 de canale de audio).
Majoritatea produselor TV și AV lansate în ultimii cinci ani suportă versiunea HDMI 2.0, dar HDMI 2.1 (care suportă conținut de rezoluție 8K și caracteristici de jocuri de nouă generație, cum ar fi ALLM) devine mai comună printre televizoarele și echipamentele AV moderne. Dacă aveți un model de televizor de la un producător important din ultimii doi sau trei ani, ar trebui să aibă cel puțin o priză HDMI 2.1.
Așadar, ce conexiune ar trebui să utilizați?
Răspunsul la această întrebare va depinde de echipamentul pe care îl utilizați. Dacă este o alegere directă între coaxial și optic, am opta pentru primul. Din experiența noastră, o conexiune coaxială tinde să producă o calitate mai bună a sunetului decât cea optică, permițând un nivel mai ridicat de detaliu și dinamici mai mari.
Dar, trăim într-o eră în care conveniența este rege. HDMI este acum conexiunea preferată pentru toate lucrurile AV și este greu să argumentăm împotriva ei dacă toate echipamentele din lanțul sistemului dvs. au acea priză.
Setul de caracteristici al HDMI, capacitatea de upgrade și faptul că poate gestiona atât audio, cât și video înseamnă că nu trebuie să vă faceți griji cu privire la prea multe fire care să vă aglomereze sistemul. Și, cel mai bine, nu veți sacrifica performanța.
MAI MULT:
Cele mai bune sisteme de sunet surround pe care le-am testat
Și cele mai bune oferte la televizoare de pe piață
Dolby Atmos FlexConnect vs DTS Play-Fi Immersive Home Theater: o confruntare wireless a sunetului surround
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.